Fight with you..

Si timpul incepuse sa aseze lucrurile la locul lor…sa le dea o forma…dar se pare ca niciodata nu ii defineste forma perfect. Intotdeauna e loc  de si  mai rau. Intodeauna lucrurile complicate se complica si mai mult. Te simti chiar epuizat cu asta…ajuns la capatul puterilor..de neapreciat in orice circumstanta. Ne e gol si sec sufletul..obosind cu atatea ganduri ce ne macina in fiecare zi..

Atat de epuizant incat simti ca nu mai vrei sa lupti contra ta..cand incerci sa dai tot ce ai mai bun din propria fiinta si rasplata ti-e egala cu o ironie usturatoare…ca-n fata mortii. Nu mai poti,nu mai crezi,nu mai speri si nu mai vrei sa ai nicio asteptare care sa iti vadeasca bunatate si caldura in suflet.

Lupti pentru tine! Lupti contra ta! Si cu toate acestea,noi judecam fara sa stim de fapt ca fiecare din jurul nostru duce o lupta crancena despre care noi nu stim nimic. Si cu toate ca inopinat suntem singurii responasbil de fericirea noastra,ne proiectam bataliile de unii singuri. Nimeni nu te va ridica de mana atunci cand esti cazut,nimeni nu va veni nesilit sa iti bata la usa si sa te ajute sa iti rezolvi problemele asa ca singuri trebuie sa aparam de nefastul vietii. Ce vorbe…Oare ma cred si eu cand incerc irelevant sa spun asta?! Si oare ce e mai usor?! Practic sau teoretic?!

Ar trebui sa constientizam ca inainte de orice statut ,suntem oameni. Fiinte atat de vii si rationale..cu trup si suflet…fiinte ce ne ducem povara pe umeri cu lupte neincetate intre alegerile noastre bune sau rele.. Ochii ar trebui larg deschisi si cu mintea bine inteleasa ca „Dumnezeu da cele mai mari batalii celor mai puternici razboinici”! Si cu toate acestea ne lasam tot demoralizati de cumpana vietii.

„Am zis ca tin drumul drept oricat ar fi de greu, sa lupt rabator cu toti demonii din capul meu.”

Ride ☆☆

Tindeam sa cred cu tarie ca lucrurile luate de-a gata,n-au sa se schimbe vreodata. Ca nici timpul nu poate schimba asta,nici oamenii nu pot …nici macar tu cu propria fiinta. Realizezi ca efortul celor din jur de a incerca sa te faca sa zambesti mai des merge spre neant atunci cand tu esti contra lor…si ca oricat ar incerca sa te ajute sa treci peste ,miza este aceeasi?! Ce-i drept…ce mi-am spus si mie: sa te vindeci singur,asta e tot ce poti face pentru tine!

Cu totii am ingropat timpul cu lacrimi si zambete,dar nu stim daca fiecare pe rand au fost si la timpul potrivit. Speram ca atunci sa reusesc ce reusesc acum, sa-nvat din mers sa iubesc ce ma inconjoara,dar eu vorbesc aici despre iubirea aia curata,sa stiu cand sa zambesc si totodata sa stiu cand sa-mi transform opusul intr-un om rece.

„Ce nu te omoara,te intareste! ” Cu toate astea am ajuns la concluzia faptului ca timpul vindeca ranile dar uneori le intareste si asta ne face oameni! Desi….dese sunt momentele in care ne proiectam intens fericirea si dramele vietii in viitor,incat ajungem sa renegam atat de iresponsabili prezentul…incat…ne intoarcem la aceeasi categorie de oameni complicati. Uram atat de mult oamenii de acest gen,incat ajungem unii dintre ei…fara sa ne dam seama…atat de subtil si involuntar..

Traim cu un caracter indestructibil de egoist si ne pierdem asa mult uneori de ce simtim…riscand orgoliul fiind „prea oameni”..si-uite asa alegem sa tacem si sa ridicam armele atat de confunzi in fata celor dragi. E glorios momentul cand iti dai seama ca ai trecut peste. Sa-ti amintesti de orice fara durere. E unul dintre lucrurile care imi bucura sufletul in fiecare zi!

Fiecare sfarsit are un nou inceput,care ne acapareaza. Iar in final.. Îmbrățișarea lui are ce are exact forma zâmbetului meu, iar în ochii lui se vede norocul de a ma fi întalnit!!! Viata iti ofera mai mult atunci cand stii pentru ce vrei sa lupti!

„Sunt femei ca si apa – ai nevoie de ele în fiecare zi.
Sunt femei ca medicamentele – le cauti când ti-e greu.
Sunt femei ca boala – ele singure te caută.
Sunt femei ca magnetul – te atrag fără să vrei. Si sunt femei ca aerul – chiar si când nu le vezi, ele mereu sunt cu tine.” 

Same shit..

Acelasi timp, aceeasi vreme…nimic prea departe sau aproape. Pareau toate la locul lor..pana sa-mi dau seama ce avea sa inceapa. Acelasi cuvant ” totdeauna”, o intreaga minciuna.. Aceleasi greseli care se transformau in simple scuze si nu mai tarziu in aceelasi prostesc si pueril „te iert”. Era cea mai mare fericire dobandita pana atunci,dar…mai tarziu s-a dovedit a fi doar inselatoare…o fericire nici macar oficiala..desi il simteam ca pe culoarea sangelui meu si totodata durerea pe care voiam sa o ating fara sa stiu ca ar putea insemna atat de mult. Era umbra pe care as fi urmarit-o pana in cel mai adanc colt al intunericului fara a sta pe ganduri.

Mai devreme sau mai tarziu toti trebuie plecam ca sa putem intelege ceva sau… poate ca nici atunci nu intelegem cu adevarat ceva. Am urat oamenii complicati atat de mult incat am devenit unul din ei. Cum ai putea crede ca o persoana care a putut sa iubeasca orbeste ar vrea sa te indeparteze cu orice pret? Sa lupte cu indarjire pentru a-si atinge un asemenea scop sau mai bine realizare? De ce tocmai acum imi dau seama ca singuratatea pentru mine nu a fost chiar o greutate ci mai degraba o usurare, o eliberare de care aveam si nu aveam nevoie in acelasi timp?! De ce tocmai acum imi dau seama ca nu am nevoie de nimeni ca sa fiu fericita si totusi nu sunt in intregime?!

Cred ca pot fi fericita si de una singura,chiar se poate..desi au fost momente in care probabil am iubit persoane mai mult decat m-am iubit pe mine. Cu toate ca m-au durut plecarile celor dragi din viata mea, nu mi-au luat fericirea asa cum am crezut..ea a ramas tot acolo,am fost doar neatenta si am crezut ca a disparut odata cu tot ce am iubit. Dar m-am inselat, a ramas tot acolo. Acolo cu toate amintirile pe care stiu sigur ca nimeni niciodata nu mi le va putea lua. Si incep sa mai cred ca pot sa imi iau sufletul la fel de „neranit” si ” teafar” ca la inceput, exact asa cum l-am putut darui.

O lupta insa sigur o duc..dintre ce gandesc si ce vorbesc. Clar ca nu te-as asculta daca m-ai pune sa schitez vreun gest. Clar nu te voi asculta! Am invatat ce a fost mai bun si am luat involuntar si ceva rau..unul devastator,acela fiind ORGOLIUL..Nu te ascult pentru ca  stiu ca pot sa suport durerea si tocmai de asta ma consider puternica in unele momente pentru ca pot sa fac fata, desi TU inca nu m-ai crede, n-ai fi in stare nici acum s-o faci!

„In viata sunt oameni care nu te vor parasi niciodata,chiar daca nu ti-au promis nimic. Si sunt oameni care te vor lasa intr-o clipa chiar daca ti-au jurat iubire vesnica.”

„O femeie matură nu urăște oamenii pe care i-a iubit!”tumblr_nm2fbaoU6h1tztofjo1_1280

Trick of love..

Timpul nu sta in loc oricat de mult ti-ar lua inima foc. Stii cum e?! Simplu! Fiecare traieste intre timp alte povesti dar niciunul nu se regaseste in niciuna din ele. Se mai intampla ca pe langa toate acestea, sa avem gloante in cuvinte…ne aruncam dispretul dintr-o parte in alta..

N-am nevoie de inspiratie ca sa ajung aici sa scriu…fac asta pentru ca nimeni nu aude ce am de zis iar acesta este singurul mod in care pot sa ma exprim. Ne-am obisnuit sa credem lucruri urate despre noi, ne credem oameni obisnuiti,ca toti ceilalti  fara sa ne dam de fapt seama ca pentru altii suntem o  intreaga avere.

Ne indreptam spre toate nimicurile lumii uitand de fapt ce ne dorim. Inlocuim usor iubirea cu lucruri materiale..Ne schimbam fata in fiecare zi cu zeci de masti,dar oare sufletul?!  Se schimba si el la fel de repede? Sau poarta aceeasi sclipire , acelasi chip si acelasi nume..oare asa sa fie? De ce mereu preferam un zambet fals pentru lucruri trecatoare si nu unul ca acela bland ca-n primele zile, plin de fericire adevarata? Pentru ca uitam cat insemnam,cat valorificam…Ne uitam propria valoare si alergam dupa ceea ce este trecator..

De ce ne intoarcem mereu cand ne plange sufletul iar atunci cand e vindecat tindem spre a-l rani iar, uitand de suflet? Ajungem sa mangaiem chipuri pentru nu mai putem sa traim cu amintirile..

„Cel mai greu e sa reusesti sa nu te minti…
Cel mai usor spui te iubesc cand nu il simti…
Cel mai mare prost sunt eu… ca-mi tin atentia treaza..
Cand stiu: Doar linistea din suflet mai conteaza”

Avem zile si zile. Zile bune,zile mai putin bune. Zile in care ne obisnuim sa traim fara ce iubim dorindu-ne sa nu fi iubit vreodata, zile in care tanjim atat de mult dupa o imbratisare si un sarut de noapte buna, zile in care suntem dispusi sa facem absolutul cu orice pret pentru ce ne dorim , zile in care ne lasam in umbra trairilor si asteptam doar ca timpul sa treaca, zile in care uitam ca raul exista , zile in care zambetul ne  este fals dar si zile in care radiam cu adevarat. De ce?! Pentru ca asa e in viata : luptam, castigam , pierdem,renuntam,recuperam,dar cel mai important,IUBIM fara sa asteptam in schimb sa fim iubiti.

Cateodata ne obisnuim cu ideea ca putem schimba in fiecare zi persoanele de langa noi, dar nu ti-ai dori cu adevarat sa ai pe cineva pentru totdeauna langa care sa adormi si sa te trezesti? Sa visezi, sa plangi , sa razi , sa simti ca traiesti?! Nu,noi nu stim ce inseamna acest lucru!!Pentru ca deseori alegem ce e facut de-a gata si nu ne mai obosim sa luptam pentru ce vrea cu adevarat inima. Ne-o otravim singuri! Asta esti si tu? Asta sunt eu?Asta suntem noi?

Eu nu vreau sa fac parte din multime..Eu vreau sa traiesc visand la iubire si tot ce imi incalzeste inima si o face fericita!

10931109_765206713560271_1083961774509986622_n

Fuck off..

Un alt el m-a invatat ca pot trece peste si acum traiesc diferit de cum obisnuiam, nu viseaza bani si incearca sa ma faca fericita. Tu ai plecat nestiind ce vrei,ai ales altceva decat mi-as fi dorit eu la momentul acela. Acum ai multi bani si stiu ca poti sa faci ce vrei cu ei dar o sa fie ciudat cand o sa vezi ca lumea te vrea numai pentru bani si poate vei vedea ca nu poti cumpara soarele atunci cand ploua, poate nu mai poti cumpara timpul si in niciun caz nu poti sa cumperi persoanele pe care le vrei TU! Sau poate, in cazul in care sunt la fel ca tine sau altii..visand la o lume mai buna cu bani in buzunare. Spui ca m-ai iubit dar stiu cat poti sa minti de fel. Eu ca de fiecare data ma intorc la viata mea, iar acum m-as putea intoarce la ceva ceva ce m-ar face sa zambesc, aparent poate, dar ar face-o ! Tu poti sa te intorci unde vrei,asta ai facut toata viata, ai plecat si te ai intors , dar cu ce folos? Langa tine incepusem sa cred ca si ultima farama de speranta poate sa moara la felul in care incepusei sa devii ” unul dintre ei” . Daca te-as privi acum, probabil ca ai avea lacrimi in ochi dar oricum stiu ca nu te-ar durea. Mai tii minte cand ziceai cate vei face pentru mine?! Wow,ce copil credul si optimist puteam sa fiu langa tine..credeam ca toate vor fi bune. Acum nu mai cred, te-as lasa singur, m-as detasa de tine pana la ultima farama din sufletul meu. Te las singur sa vezi ca se poate , „mami” :)… trebuie sa crezi..cat poti sa mai vezi si sa nu crezi in mine copilul de altadata care iti era necontenit aproape la orice ora numai pentru tine si sufletul tau. N-as vrea sa ma mai strigi pe nume , vorbele tale sunt doar simple „glume” pentru ca maine pleci sa iti vezi interesul , ii vei prosti pe restul asa cum poate ai facut si cu mine. Eu incerc sa nu mai cred. Ajung sa scriu pentru ca nu pot sa iti vorbesc..Dar fii sincer si spune daca ai iubit vreodata…dar spune-ti tie , nu mie…sau poti demonstra. E si asta o posibilitate!

Cu toate astea inca as fi dispusa sa mai sufar inca o data..sau ultima data.. pentru cel care m-a facut sa ma indragostesc atat de mult. Era atat de frumos…dar uneori trebuie sa si pierzi ca sa poti castiga altceva. 🙂 Dar am ajuns in punctul in care minciuna aproapie oamenii iar sinceritatea ii desparte…Sadly,but true.. ♛ ♛ fighttt

Bad influence

Nu stiu cum ,dar cred ca ajung sa scriu aici destul de des numai in momentele in care putinele persoane cu care as putea face asta se risipesc. De aceea ajung aici…

Imi pare rau ca o spun..dar incep sa privesc cu alti ochi..sa gust putin cate putin din rautate. Tacerea doare,chestiile care se invart in jurul nostru-s trecatoare…privim inraiti cu o ultima strigare… si tot asa. Ai simtit vreodata ca desi esti viu si traiesti..esti mort?! Mie se intampla adesea.. Poate sa imi spuna cineva ce e FERICIREA sau ce trebuie sa faci pentru a fi FERICIT? Caut de ceva timp un raspuns la asta..dar….nu gasesc…poate imi spuneti voi..

Nu stiu cum reusesc altii sa transforme durerea lor in durerea ta…Tot ce-i in jurul meu..ma face sa cred ca nu mai sunt fetita de altadata…am crescut, am invatat ce inseamna sa fi singur cand toti pleaca, am invatat cum e sa te lupti singur cu cea mai groaznica depresie, am invatat cum e sa renunti la vise pentru fericirea altora…cu toate astea am invatat si ca ar trebui ca tu sa fi singura persoana care se pune pe primul loc..cu toate ca am invatat asta, nu o fac, doar o spun…e mai simplu. Si incet incet m-am trezit crescand intr-o societate pe care sincer nu ti-o doresti… unde lumea e rea..fiecare e pentru el , daca lui ii e bine asta nu inseamna ca il intereseaza ca tu nu esti,atata timp cat isi atinge interesul.. Trist,nu-i asa?  Vreau sa las tot ce e bun..nu te ajuta.. Degeaba faci bine , caci binele e uitat , degeaba vorbesti frumos , caci vorbele iti sunt intoarse mai urat…degeaba cladesti vise, caci visele vor fi cosmaruri…

Nu inteleg cum brusc ramai singur pentru ca ori n-ai stiut sa pastrezi ,ori n-a fost sa fie,ori n-ai avut noroc. Dar din povara ta nu trebuie sa o transformi in a altuia…Tac pentru ca daca incerc sa o spun…stiu ce primesc in schimb „Esti nebuna!” Si nu vreau ca din vina altora sa-mi indepartez dragostea….Pentru prima data cand ma bucur pentru raul altuia. As vrea ca pentru un moment sa pot sa privesc in ochi si sa pot spune ” Meriti tot ce ti se intampla! „…dar nu pot.. Asta ar insemna ca eu sa fiu aia cu „probleme” , aia care chiar are ceva… Dar de fapt sunt aia care nu e inteleasa.. si in plus ar presupune distanta aceea …de  care eu fug si caut caldura si apropierea aia pe care o caut si alerg dupa ea in disperare…sa o prind si o sa tin la locul ei..in siguranta..in bratele si in sufletul meu..

Tot ce face e sa imi indeparteze singura farama care a mai ramas in preajma.. farama mea e el…si-ai crede ca e altceva…dar nu, nu e.. vezi?! Pana si tu citesti si nu intelegi ce spun..cu toate ca ai incerca.. Eu sunt de neinteles…large

” Obisnuiai sa vii sa-mi spui ce vise ai
Si-mi promiteai ca le urmezi si-n iad si-n rai
Si as fi venit si eu acolo dupa tine
Ca tot timpul din lume parea ca ne apartine
Mi-aduc aminte, iti placea sa pierdem nopti
Pierduti si rupti de toti, de lumea asta de roboti, de hoti
Si te privesc acum cu ochii grei
Ca vad ca incet incepi sa devii unul dintre ei

Ma joc cu focul
Si nimeni nu ma poate ajuta
E-n flacari totul
Si nimeni nu ma poate salva

Si te strig
Dar nu m-auzi
Si te strig
Dar nu m-auzi”

life..

Avem momente in care avem nevoie de ajutor mai mult decat orice, speram sa fim ajutati si mai ales intelesi. Dar lumea intelege doar ce vrea si cum vrea. Cum poti sa ii impui unui om sa fie intr-un fel daca nici nu isi da silinta sa incerce sa fie altfel?!Oricum nici propria persoana nu prea reuseste sa-si dea osteneala sa faca de multe ori una ca asta.Si credem ca avem din ce sa alegem : familia care se spune ca iti e tot timpul aproape iar cand problema devine insesizabila iti arunca gunoaie in ochi ” ti-am spus eu,daca nu m-ai ascultat, ce vrei sa-ti fac?!” in loc de ” vino aici, noi suntem pentru totdeauna, se va rezolva” , prietenii care se spune ca iti pastreaza secretele dar realitatea e ca unii sunt doar curiosi sa-ti afle intamplarea iar altii nici nu inteleg, te asculta gandindu-se la propriile probleme.Sa fim seriosi! Cine nu are probleme?! Familie,prieteni…mda. O posibila relatie care sa te scoata din impas…ca de, se presupune ca intr-o relatie nu lipseste increderea si afectiunea. Problema poate sa fie doar la unul din doi….si doar sa tanjeasca sa fie rezolvata. Celalalt crede ca nu se mai alege nimic din asta,arunca cu vorbe care nu stiu cand le mai regreta iar celalat asteapta doar in tacerea sufletului ca celalat sa poata macar sa-si dea seama ca o problema exista si cel putin sa incerce sa o rezolve.

Little story….

Te nasti din dragostea lor sau din intamplare…fiecare cu povestea lui,nimeni nu stie. Corect? Dar totusi,inainte de toate, primul lucru pe care il invatam la nastere este sa plangem..si cam prea tarziu sa radem.Crestem intr-o familie ca toate celelalte : unele cu posibilitati, altele cu mai putine posibilitati, cu o singura mama, cu un singur tata, uneori fara parinti..si de aici porneste totul! Suferi dupa lucruri ce nu poti le ai, induri, plangi pe ascuns dupa care iesim la lumina zilei zambind. Si vechea trista si dezamagitoare replica in viata asta repetam sa o spunem „Sunt bine :)! ” Pana la urma crestem cum crestem si ne trezim brusc independenti si singuri ca atunci cand ne nastem ,dar atunci tindem mai mult spre singuratate caci independenta nu exista decat atunci cand cresti. Revin.. Te-ai nascut, ai avut atentia tuturor pana la primii pasi, ai ajuns in primii ani de scoala unde parintii sunt deja prea ocupati la serviciu ca sa-ti mai acorde atentie cum erai obisnuit. Si asa trec anii,trec si tot trec.

La randul nostru cunoastem multe persoane pana cand putem spune ca am ajuns la una singura sa o iubim. Si aici incepe totul…adolescenti fiind ne indreptam sa credem ca toate problemele sunt atat de tragice si le transformam in drame. In mare parte asa se intampla! Dar totusi avem momentele noastre in care chiar suntem neintelesi.

AVEAM NEVOIE DE CEVA CA MAI SUS CA SA AJUNG AICI.. SO… RELATIONSHIP:

Certurile apar din ce in ce mai des si totodata ajungem sa aruncam cuvinte fara sens , amenintari si vorbe grele ,sa ne aducem aminte cand spunem ca vrem despartirea,ca lucrurile nu mai merg deloc bine…si aici apar tentatiile iar noi le complicam.

„NU POA` SA FIE TOTUL DIN MATASE SI SATIN, D-ASTA TOT CE-I FRUMOS DUREAZA AL DRACU DE PUTIN”

Cautam linistea aici,in scris,pentru ca ajungem sa ne izolam de teama ca altii nu ne inteleg iar daca ne inteleg, o fac intr-un mod gresit.Dar scrisul prinde glas si vorbeste in locul nostru pentru ca noi nu o putem face. Lumea vorbeste mult cand nu are ce face si tot ce spun ei cred ca pot schimba oamenii. Cei care o fac sunt doar idiotii care ne complica viata daca ii ascultam.

Nu vreau ca timpul sa treaca si sa vad totul la rece. Dar un alt lucru adevarat e ca plecam, de multe ori din orgoliu…si de ce sa mintim? n-am fi vrut sa o facem. Cat de mult luptam pentru ce vrem cu adevarat? Si ce inseamna asta? Probabil din perspectiva mea inseamna ca atunci cand gresim si ne dam seama ar trebui sa nu mai repetam ,sa nu lasam in aer discutiile aprinse pana in zori care ajungeau la imbratisari calde si promisiuni ce stingeau tristetea din suflet.

Traim doua vieti: una in care traim plini de vise si una in care traim plini de ura. Dar care e cu adevarat viata noastra? Tind sa cred ca prima…pentru ca dupa fiecare cearta sfarsim cu un sarut pe frunte,adormind zambind unul in bratele celuilalt.

Gresim mult…dar oare cand ne dam seama?kiss on forehead

Feeling..

Cum nu exista viata perfecta, macar exista momente de genul  pe care nu stim sa le protejam…Cand unul din doi lasa tot pentru totdeauna sau cel putin aparent si incearca sa fie pentru un timp ce iti doresti…ce tanjesti… Dar cum se face ca tocmai atunci cel ce doarea cu nerabdare schimbarea celuilalt sa nu o pretuiasca, sa faca din acel moment altceva,ceva care nu are legatura cu sentimentul acela dulce al sufletului ci opusul. De ce fix in acel moment? Ce s-a intamplat? Ce s-a intamplat?!! Pai uite, s-a intamplat sa cam pierzi tot ce doreai sa fie aproape de inima ta, sa dispara  persoana aia speciala si sa revina la persoana aia de zi cu zi care nu iti spune ce simte si ocoleste sa spune sentimentele din adancul sufletului.

Pai BRAVO! Am pierdut sansa asta! Nu de multe ori se intampla… Cum de nu poti sa fii recunoscator pentru fiecare secunda pe care o petreci cu singura persoana pe care o iubesti? Cum de nu poti sa iti dai seama ca viata e mai mult decat pretioasa?!

Pana la urma se pare ca exista lucruri irecuperabile in lumea asta…cuvintele aruncate fara sens dupa ce le-ai spus,timpul care a trecut si nu-l mai poti da inapoi, ocaziile pe care le-ai ratat si nu in cele din urma INCREDEREA ….dupa ce ai pierdut-o!

Tot ce e mai de pret in viata e sa inveti sa asculti fara sa judeci si mai ales sa vorbesti fara sa jignesti. Pentru prima data in viata mi-a parut rau de 2 lucuri mai rau decat mi-a parut in toata viata,dar asta nu inseamna ca nu mi-a parut indeajuns in trecut. Dar de ceea ce vorbesc acum , chit ca este fara sens pentru ca multi nu inteleg la ce ma refer , chiar a fost ceva marcant, am intors spatele bunatatii si am lasat loc de o dezamagire.

Tot ce imi e doresc e sa pot sa pretuiesc la momentul potrivit , caci ce va trece nu voi mai putea intoarce! large (13)

What about now?…

Unde e toata puterea de care ai nevoie? Sau cel putin sprijinul dupa care tanjesti? Dintr-o data parca dispar toate. Te trezesti singur, fara aparare,fara scuze,fara dreptul de a face ceva…pur si simplu ramai blocat. Tot ce iti ramane e o inima amara si teama…Teama care te tine aprins ca pe o torta care nu-ti lasa sufletul nelinistit ce sta sa izbucneasca arzand din dorinta de a face ceva sa isi gaseasca inapoi linistea.

Tin sa cred cu regrete ca lumea e una rea,una care isi urmareste cu indarjire doar interesele si daca e nevoie sa te calce in picioare pentru a fi bine, o va face necontenit. Tu le vei face bine,iar ei te vor nimici ca pe un lucru nesemnificativ.De ce?Pentru ca nu le pasa!

Realitatea difera de lumea ta…Simti nesiguranta in jurul tau, iar cand inchizi ochii simti teama ce te apasa si te gandesti „cum ar fi fost daca…”. Cum repari lucrurile? Dar mai ales…de ce nu putem sa traim in prezent lasand la o parte trecutul?! Daca refuzam sa uitam trecutul suntem condamnati sa-l retraim. Cu siguranta fiecare dintre noi are regrete,dar cand vine vorba de ce iubim deja lucrurile se schimba. De ce nu incercam sa le transformam in amintiri placute…nu cosmaruri ce nu ne lasa sa traim.

Ce se intampla cand te trezesti la realitate?.. Cum inveti sa treci de unul singur peste tot ce ti se intampla? Si sa nu le arati oamenilor durerea din sufletul tau? Ce se intampla cand ceva s-a terminat?! Cum poti sa incepi o noua etapa cand in inima ta refuzi sa crezi ca s-a incheiat. Ce-i drept,viata merge inainte,nu se opreste chiar nimeni pentru ce simti tu acum;fie ca simti bucurie si extaz sau vinovatie si durere. Lumea e mare, sunt multe persoane minunate,dar cum faci sa le multumesti?! Ce te faci cand incerci sa alungi lucrurile neplacute din prezent si le tii la distanta si trecutul se napusteste asupra ta? Nu mai poti decat sa speri…Da` si speranta se opreste la un capat pentru ca ai sperat de prea multe ori un lucru.

Cu siguranta ca peste mult timp ne vom aminti aceste momente si ne vom regasi bucuria in altele. Dar pana atunci, sa incercam macar sa trecem cu mai putina suferinta peste lucrurile din viata noastra,care nu sunt altceva decat adevarul…

10532930_665564490191161_6139629933999977162_n

Burn…

E simplu! Ai incredere sau pleci. Dar de ce alegem intodeauna calea mai grea?! Pentru ca asa ne place si reusim sa stricam realitatea cu imaginatia altora. Lasam imaginatia altora sa devina realitate in viziunea noastra.

Te-ai simtit doar o umbra desi inca existai? Ai fost pus intre 2 alegeri la care nu stiai ce sa alegi?Si cu fiecare alegere facuta te simteai nesigur de decizia luata? De multe ori se intampla si se intampla in asa fel incat sa gresesti,dar greseala e omeneasca la fel si iertarea,care vine din iubire. Dar vine si partea a doua in care facem aceeasi greseala de mai multe ori,pare ca o repetam la nesfarsit…Dar deja nu mai este o greseala,este doar alegerea noastra. Dam dovada de cat de puerili ajungem sa fim. Sa ne tradam propria persoana,sa alegem aceleasi lucruri indiferent de ce venit avem.

Ne lasam orbiti de lucrurile frumoase pe dinafara si uitam sa iubim lucrurile simple. Ne lasam atat de usor raniti…si parca treaba asta cu viata fericita vs aia trista se tot amesteca. Dar nici noi nu reusim sa ne stapanim…ne lasam prea mult influnentati de sentimente,ceea ce nu e tocmai placut atunci cand acestea devin chinuitoare. Atat de adevarat atunci cand cineva a spus sa nu te bucuri sau sa te intristezi prea devreme..Avea cea mai mare dreptate!

Nu pot sa inteleg lucrurile involuntare…de ce se intampla daca sunt fara sa vrem?! Cum poate explica sau descrie cineva durerea?! Fiecare simte in feluri diferite si niciodata nu poate fi comparata cu durerea altcuiva. Am pierdut de prea multe ori ca sa-mi mai fie teama ca la inceput,dar asta nu inseamna ca frica a disparut. DE CE NIMENI NU E FERICIT CU ADEVARAT?! Care sa fie explicatia?!  Si mai ales cum repari lucrurile de care ne pare rau cu adevarat?1010878_761650237208924_3874104481987444853_n